PAIÁ, paiele, s. f. Titlu onorific dat, în ierarhia boierească din țările românești, boierilor care nu aveau slujbă de stat; persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. (Reg.) A-i da (cuiva) paiele = a măguli, a flata pe cineva; a fi prea îngăduitor, a-i da (cuiva) nas. – Din tc. pāye. Vezi definitia »

unde pălăria / pielea mea? expr. unde naiba? Vezi definitia »

TUMEFIÁ vb. refl. a prezenta o tumefacție; a se umfla. (< fr. tuméfier) Vezi definitia »

înfia, înfiez v. t. a aresta. Vezi definitia »

nahiá (-éle), s. f. – Regiune, district. Tc. (arab.) nahiya (Lokotsch 1540). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »