OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

-CRONÍE, -CRONÍSM elem. cron(o)-. Vezi definitia »

OLFACTOLOGÍE s. f. studiul științific al olfacției. (< fr. olfactologie) Vezi definitia »

DISCONDROPLAZÍE s.f. Tulburare a creșterii, constând într-o osificare întârziată a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. dyschondroplasie, cf. gr. dys – dificil, chondros – cartilaj, plassein – a se forma]. Vezi definitia »

GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [Pr.: gă-i-] – Găitănar + suf. -ie. Vezi definitia »