NEUROPATOLOGÍE s.f. Studiul bolilor sistemului nervos; (p. restr.) anatomie patologică a sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. neuropathologie, cf. gr. neuron – nerv, pathos – suferință, logos – studiu]. Vezi definitia »

ULORAGÍE s. f. hemoragie a gingiilor. (< fr. ulorragie) Vezi definitia »

OFTALMODINÍE s. f. nevralgie oculară. (< fr. ophtalmodynie) Vezi definitia »

PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge]. Vezi definitia »

BUFOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea în scop terapeutic a veninului de broască râioasă. [Gen. -iei. / < fr. bufothérapie, cf. lat. bufo – broască râioasă, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »