AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârlă. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor într-o grămadă mare. – Din azvârli + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor) Vezi definitia »

scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație. Vezi definitia »

plătuitór, plătuitoáre, s.n. (reg.) rindea specială pentru subțierea plăcilor de lemn de la uși, dulapuri, lambriuri, a ulucilor. Vezi definitia »

MIRADÓR, miradoare, s. n. 1. Încăpere deschisă pe terasele clădirilor, având rol de belvedere. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr. mirador. Vezi definitia »