FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

OVARIOTOMÍE, ovariotomii, s. f. (Med.) Secționare chirurgicală a ovarului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. ovariotomie. Vezi definitia »

HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

PLEZANTERÍE s.f. (Franțuzism) Lucru amuzant. [Gen. -iei. / < fr. plaisanterie, cf. plaire – a plăcea]. Vezi definitia »

DUODENOSCOPÍE s. f. examinare endoscopică a duodenului. (< fr. duodénoscopie) Vezi definitia »