ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens]. Vezi definitia »

REACTIVÁNT, -Ă, reactivanți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care reactivează. 2. Subst. Reactiv chimic folosit în industria extractivă pentru a da particulelor de minereu proprietatea de a pluti într-un lichid. [Pr.: re-ac-] – Reactiva + suf. -ant. Vezi definitia »

MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant. Vezi definitia »

ABONAMÉNT, abonamente, s. n. Convenție prin care, în schimbul unei sume, o persoană obține pe o anumită perioadă un anumit drept; (concr.) dovadă care atestă acest drept; sumă plătită pentru obținerea acestui drept. Abonament la un ziar. – După fr. abonnement. Vezi definitia »

ANTIFERMÉNT s.m. Substanță care împiedică acțiunea fermenților; antienzimă. [Pl. -nți. / cf. fr. antiferment]. Vezi definitia »