FLOTÁȚIE s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ◊ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation) Vezi definitia »

TEHNOCRAȚÍE s. f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiștilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialiști din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie. Vezi definitia »

suflețíe, suflețíi, s.f. (înv.) tărie sufletească; bucurie, însuflețire. Vezi definitia »

ZÍTIE, zítii, s. f. (Mold.) 1. Tărâță. 2. Pâine de tărâțe. (din ngr. zítia = cerere) Vezi definitia »

EXACERBÁȚIE s. f. exacerbare. (< fr. exacerbation) Vezi definitia »