BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. Vezi definitia »

REIMPRIMÁ vb. I. tr. A imprima din nou; a retipări. [Pron. re-im-, p.i. reimprím. / cf. fr. réimprimer]. Vezi definitia »

antamá vb. tr. A începe, a deschide (o discuție, un proces etc.). (< fr. entamer) Vezi definitia »

bosmá (bosmále), s. f. – Festă, renghi, figură proastă. Tc. bozma (Șeineanu, II, 59). Vezi definitia »

CAZMÁ, cazmale, s. f. 1. Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, alcătuită dintr-o lamă metalică, ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă dreaptă de lemn; hârleț. 2. (Reg.) Târnăcop. 3. Lovituri de cazma (1, 2). – Din tc. kazma. Vezi definitia »