OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia]. Vezi definitia »

PREZBIOPÍE, prezbiopii, s. f. (Rar) Prezbitism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. presbyopie. Vezi definitia »

RINOTOMÍE s. f. deschidere operatorie a unei fose nazale. (< fr. rhinotomie) Vezi definitia »

EOZINOPENÍE s. f. Scădere a valorilor normale ale granulațiilor eozinofile din sânge, întâlnită în unele boli infecțioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosinopénie. Vezi definitia »

SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije. Vezi definitia »