SUSPÉNSIE s. f. 1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării. ♦ în ~ = suspendat temporar, amânat. 2. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ◊ legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari. (< fr. suspension, lat. suspensio) Vezi definitia »

SPECTACOLOGÍE s. f. totalitatea spectacolelor. (< spectacol + -logie) Vezi definitia »

-EMÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sânge”. [Var. -hemie. / < fr. -hémie, cf. gr. haima]. Vezi definitia »

CUMULÁȚIE s.f. (Rar) Cumulare, cumul. [Gen. -iei. / cf. fr. cumulation, lat. cumulatio]. Vezi definitia »

COMPLEMENTÁȚIE s. f. (biol.) restabilire a fenotipului primar, consecutivă unei unități apărute într-o genă. (< fr. complémentation) Vezi definitia »