SUBSIDÉNȚĂ s.f. Mișcare de coborâre a unor mase de aer atmosferic, însoțită de încălzirea aerului. ♦ Coborâre repetată, discontinuă a fundului unei mări, unde se acumulează depozite sedimentare de grosime mare. [Cf. fr. subsidence, lat. subsidentia – sediment]. Vezi definitia »

damigeánă (damigéne) s. f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. – Var. dimigeană, (vulg.) damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din fr. damejeanne (Iordan, BF, VII, 226; acestă explicație este incertă după Battisti, II, 1207); cf. ngr. δαμετζάνα, bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din sb. Vezi definitia »

ELECTROVÁLVĂ s. f. ventil, supapă a căror deschidere și închidere sunt comandate de un electromagnet. (< fr. électrovalve) Vezi definitia »

fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »

DISPÉNSĂ s.f. Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa]. Vezi definitia »