COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziție completivă (și substantivat, f.) = propoziție subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziție. – Din fr. complétive, lat. completivus. Vezi definitia »

DÓTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot]. Vezi definitia »

codănícă / codăneá (reg.) s. f., g.-d. art. codănélei; pl. codănéle, art. codănélele Vezi definitia »

COLESTERÍNĂ s. f. Colesterol. – Din fr. cholestérine. Vezi definitia »

prâslíță, prâslíțe, s.f. (reg.) furcă de tors (ornamentată). Vezi definitia »