BOR², boruri, s. n. Marginea răsfrântă a pălăriei. – Fr. bord. Vezi definitia »

CULISÓR, culisoare, s. n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (3), de-a lungul canalului interior al acesteia. – Din culisă. Cf. fr. coulisseur. Vezi definitia »

GLOSATÓR, -OÁRE, glosatori, -oare, s. m. și f. Persoană care glosează un text. – Din fr. glossateur. Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur]. Vezi definitia »