CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans]. Vezi definitia »

orizónt (orizónturi), s. n. – Zare. – Var. înv. orizon. It. orizonte și var. din fr. horizon. – Der. orizontal, adj., din fr. Vezi definitia »

POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care cere un post² (1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din fr. postulant. Vezi definitia »

GISMÉNT s.n. 1. Unghiul format de axa unui avion cu direcția către un post de emisie terestru. 2. Dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului. ♦ Strat de minerale. [Pl. -turi, -te. / < fr. gisement]. Vezi definitia »

CONSIDERÉNT s.n. 1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție, cuprinzând motivarea soluției date de acest organ. [Cf. fr. considérant]. Vezi definitia »