STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile) Vezi definitia »

REMARCÁBIL,-Ă, remarcabili, -e, adj. Vrednic de luat în seamă; deosebit, ales, însemnat. – Din fr. remarquable. Vezi definitia »

INVIOLÁBIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable]. Vezi definitia »

INAVUÁBIL, -Ă adj. De nemărturisit. ♦ Rușinos, nedemn. [Pron. -vu-a-. / < fr. inavouable]. Vezi definitia »

IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) Care nu se poate respira; care te sufocă, care te îneacă; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis. Vezi definitia »