NOTÁȚIE, notații, s. f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații. 2. Reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notațiúne s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis. Vezi definitia »

SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie. Vezi definitia »

GASTRORAFÍE s. f. gastroplicatură. (< fr. gastrorrhaphie) Vezi definitia »

FORJĂRÍE s. f. atelier în care se forjează; forjă (2). (< forjă + -erie) Vezi definitia »

ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. – Din fr. allogamie. Vezi definitia »