DISTRIBUTÍV, -Ă, distributivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arată repartizarea obiectelor în grupuri exprimate numeric. Atenție distributivă = atenție care poate fi îndreptată în mai multe direcții în același timp; atenție dispersată. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus. Vezi definitia »

FERIPRÍV, -Ă adj. (Med.) Care este provocat de lipsa de fier. [< fr. ferriprive]. Vezi definitia »

ADEZÍV, -Ă I. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit. ◊ (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva. II. s. m. 1. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc. 2. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante. (< fr. adhésif) Vezi definitia »

HIPERTENSÍV, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hipertensiune. (< fr. hypertensif) Vezi definitia »

VOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif]. Vezi definitia »