CONTRAACUZÁȚIE, contraacuzații, s. f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-accusation. Vezi definitia »

ANERGÍE s.f. Lipsă de reacție a organismului față de agenții nocivi. [Gen. -iei. / < fr. anergie, cf. gr. an – fără, ergon – acțiune]. Vezi definitia »

AMNEZÍE, amnezii, s. f. Pierdere totală sau parțială a memoriei. – Fr. amnésie (< gr.). Vezi definitia »

STRICTUROTOMÍE s. f. debridare a unei stricturi. (< fr. stricturotomie) Vezi definitia »

SEMASIOLOGÍE s. f. semantică (II, 1). ◊ metodă de cercetare în lexicologie care, plecând de la semnificant, studiază semnificatul; studiu bazat pe această metodă. (< fr. sémasiologie) Vezi definitia »