KINETOGRAFÍE s. f. sistem de notație a dansurilor. (< germ. Kinetographie) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s. f. I. 1. (log.) judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. 2. (în logica simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. II. 1. pleonasm. 2. fenomen sintactic constănd din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcții diferite, marcate de obicei de o intonație deosebită, repetare folosită pentru a sublinia o calitate sau o acțiune. (< fr. tautologie, lat. tautologia) Vezi definitia »

TELEGENÍE s. f. calitatea a ceea ce este telegenic. (< fr. télégénie) Vezi definitia »

AZOTEMÍE s. f. prezența în sânge a produșilor azotați degradați. (< fr. azotémie) Vezi definitia »

POEZÍE s. f. 1. creație literară în versuri; arta de a scrie în versuri. ◊ totalitatea poeziilor unui poet, ale unui popor etc. 2. (fig.) caracterul poetic al unui peisaj, al unei întâmplări etc.; farmec, frumusețe, încântare. (< fr. poésie, lat. poesis, it. poesia, germ. Poesie) Vezi definitia »