cotováică s.f. (reg.) partea care rămâne (coaja) după ce s-a scos miezul dintr-o jumătate de dovleac. Vezi definitia »

súcnă (-ne), s. f. – (Trans.) Fustă din stofă de lînă. – Var. sugnă, sumnă. Sl. sukno „postav”, de la sukati „a răsuci”, cf. suci, sucală, suman (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 379; REW 8441), și sb., cr., slov. suknja, mag. szoknya (Gáldi, Dict., 161). Vezi definitia »

TABULOGRÁMĂ s. f. document în care se imprimă la mașinile de calculat rezultatele obținute. (< fr. tabulogramme) Vezi definitia »

CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka. Vezi definitia »

pețúdă, pețúde, s.f. (înv.) pește răpitor marin; ton. Vezi definitia »