CHIUVÉTĂ, chiuvete, s. f. Vas de porțelan, de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere, fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la spălat. – Din fr. cuvette. Vezi definitia »

față, fețe s. f. 1. individ. 2. persoană răuvoitoare. Vezi definitia »

CRÚSTĂ s.f. Coajă formată prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoarță. [< lat. crusta, cf. germ. Kruste]. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

năgărúță, năgărúțe, s.f. (reg.) specie de năgară; năgară mică. Vezi definitia »