ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus]. Vezi definitia »

AÓRTIC, -Ă adj. al aortei. (< fr. aortique) Vezi definitia »

CATACLÁSTIC, -Ă, cataclastici, -ce, adj. (Despre minerale, roci etc.) Care este zdrobit sub acțiunea forțelor tectonice; (despre procese geologice) care provoacă o cataclază. – Din fr. cataclastique. Vezi definitia »

SÉRIC, -Ă adj. Referitor la ser sau la administrarea lui terapeutică. [< fr. sérique]. Vezi definitia »

VINÍLIC, -Ă, vinilici, -ce, adj. (Despre substanțe chmice) Care se obține din vinil, pe bază de vinil. – Din fr. vinylique. Vezi definitia »