REPTÁȚIE s. f. 1. târâre. 2. deplasare lentă a zăpezii, a particulelor rezultate din dezagregări pe terenurile înclinate. (< fr. reptation, lat. reptatio) Vezi definitia »

-COLIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) col”, „colită”; „colon”. [< fr. -colie, cf. gr. kolon]. Vezi definitia »

ARMÓNIE², armonii, s. f. (Reg.) Armonică (1). Vezi definitia »

STRÍE s.f. (Anat.) 1. Grup de fibre nervoase. 2. Leziune atrofică a pielii cu aspect liniar. V. vergetură. [< fr. strie, cf. lat. stria – brazdă]. Vezi definitia »

ACIDIMETRÍE s.f. Capitol din analiza volumetrică privind determinarea acidității lichidelor. ♦ Metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază. [< fr. acidimétrie]. Vezi definitia »