tărbácă, tărbăci, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument de chinuit câinii. 2. prăjină de strâns fânul; pârghie. 3. masa tăbăcarului. 4. haină ruptă. 5. bucluc, ceartă. 6. ospăț. Vezi definitia »

a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba. Vezi definitia »

RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe. Vezi definitia »

bloc-diagrámă (-di-a-gra-) s. f., g.-d. art. bloc-diagrámei; pl. bloc-diagráme Vezi definitia »

șvițeráncă s.f. (înv.) elvețiană. Vezi definitia »