PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique. Vezi definitia »

smerélnic, smerélnică, adj. (înv.) supus preceptelor religioase, cucernic, smerit, credincios, evlavios, pios. Vezi definitia »

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop]. Vezi definitia »

TROMBOPLÁSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care favorizează coagularea. [< fr. thromboplastique]. Vezi definitia »

MEZELÍC, mezelicuri, s. n. Gustare, aperitiv. ♦ Mâncare frugală. ♦ Fig. Fleac, bagatelă. [Var.: mizilíc s. n.] – Din tc. mezelik. Vezi definitia »