Definita cuvantului punic
PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punic
sferoídic, sferoídică, adj. (înv.) sferoidal. Vezi definitia »
CLINOTERÁPIC, -Ă, clinoterapici, -ce, adj. De clinoterapie. – Din fr. clinothérapique. Vezi definitia »
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique. Vezi definitia »
DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique. Vezi definitia »
SINCATEGOREMÁTIC, -Ă adj. 1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care nu are semnificație luat izolat, putând însă apărea ca parte constituantă într-o expresie cu semnificație. 2. (fil.; despre infinit) care conține elemente reale, actualizate, a căror mulțime este inepuizabilă, dar care nu constituie întregul prin adiția lor. (< fr. syncatégorématique) Vezi definitia »