ștáilă, ștáile, s.f. (reg.) scândura din partea de jos a ferestrei. Vezi definitia »

GÍGĂ s. f. 1. vechi dans englez, de origine populară, cu mișcare săltăreață; melodia corespunzătoare. ◊ ultima parte a unei suite instrumentale, după sarabandă. 2. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu spatele bombat. (< fr. gigue, it. giga) Vezi definitia »

lóstriță (lóstrițe), s. f. – Pește (Salmo hucho). – Var. lostiță, lostoță, lostică, lǫstuță, lostov. Sl. lososĭ (Cihac, II, 176; Tiktin); cf. pol. łosos, sb., rus. losos. Der. nu este clară. Vezi definitia »

pocăneáță, pocănéțe, s.f. (reg.) talangă pentru oi. Vezi definitia »

SERICÍNĂ, sericine, s. f. Proteină solubilă care acoperă firele de mătase naturală (și care este îndepărtată în cursul procesului de prelucrare). – Din fr. séricine. Vezi definitia »