ELATÍV s. n. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv. (< fr. élativ, germ. Elativ) Vezi definitia »

RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »

FORMATÍV, -Ă I. adj. care servește pentru a forma. II. s. n. format (1). (< fr. formatif) Vezi definitia »

SOCIOAFECTÍV, -Ă, socioafectivi, -e, adj. Referitor la motivațiile afective ale relațiilor interpersonale și sociale. [Pr.: -ci-o-a-] – Socio[logic] + afectiv. Vezi definitia »

SEMIPRIMITÍV, -Ă adj., s. m. f. (om) în parte primitiv. (< semi- + primitiv) Vezi definitia »