EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif) Vezi definitia »

(Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. EX:copilas, copacel, frumusica Vezi definitia »

REPARTITÍV, -Ă adj. care are ca obiect faptul de a repartiza. (< fr. répartitif) Vezi definitia »

SOCIOCOGNITÍV, -Ă adj. referitor la aspectul social al proceselor cognitive. (< socio- + cognitiv) Vezi definitia »

ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate starea, senzația de vomă; antiemetic. (< fr. anti-vomitif) Vezi definitia »