BORCĂNÁȘ, borcănașe, s. n. Diminutiv al lui borcan. Vezi definitia »

cartúș (cartúșe), s. n. – Tub metalic cu material exploziv. Fr. cartouche. – Der. cartușieră, s. f. Vezi definitia »

CĂCĂȚÍȘ s. n. Bagatelă, fleac, nimic. (din căcat) Vezi definitia »

LOCÁȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcáș s. n.] – Din magh. lakás (după loc). Vezi definitia »

PIHOTÁȘ, pihotași, s. m. (Înv. și reg.) Infanterist. – Pihotă + suf. -aș. Vezi definitia »