izvór (-óare), s. n. – 1. Fîntînă, apă subterană care țîșnește. – 2. Pîrîu. – 3. Origine, început, obîrșie, proveniență. – 4. Sursă, document original. – 5. (Arg.) Apă de colonie. – Mr., megl. izvor. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izvorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; Tiktin; DAR). – Der. izvorî, vb. (a țîșni apa din pămînt; a proveni; a se arăta), cf. sl. izvirati. Vezi definitia »

ECONOMIZÓR, economizoare, s. n. 1. Instalație pentru încălzirea apei înainte de a o introduce în sistemul de fierbere al cazanului cu abur. 2. Dispozitiv adaptat la carburatorul unui motor cu explozie pentru reducerea consumului de combustibil. – Din fr. économiseur. Vezi definitia »

NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor. Vezi definitia »

ALOCÓR, -Ă adj. 1. care prezintă alocorie. 2. care polarizează două sau mai multe formații vegetale înrudite. (< fr. allochore) Vezi definitia »

DEVELOPATÓR s.m. Substanță chimică care ajută la developarea clișeelor, a hârtiei fotosensibile etc. ♦ Substanță care sintetizează coloranții fixați pe fibra unei țesături. [Cf. fr. développateur]. Vezi definitia »