vânător, vânători s. m. (intl.) conductor de tren. Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

INHALATÓR s. n. 1. aparat pentru inhalații. 2. aparat producător de oxigen, folosit de aviatori și de pasagerii care zboară la mari altitudini. (< fr. inhalateur) Vezi definitia »

colbișór s.m. (reg.) specie de pește. Vezi definitia »

GLISÓR s. n. 1. dispozitiv care permite unor tipuri de vehicule să alunece pe o pernă de aer deasupra unei suprafețe plane. 2. (tehn.) cursor. (< fr. glissoir) Vezi definitia »