ACÚZĂ s.f. (Jur.; liv.) Învinuire, acuzare. [< acuza, cf. it. accusa]. Vezi definitia »

moíră s. f. (mit.; pl.) Divinitate greacă personificând destinul. (< gr. moira) Vezi definitia »

a fi nedospită expr. (d. fete) a fi virgină. Vezi definitia »

CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia]. Vezi definitia »

RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit. Vezi definitia »