STAGNÁNT, -Ă adj. 1. (Despre ape) Care nu curge; stătător. 2. (Despre abstracte) Care stă pe loc, nu se dezvoltă; inactiv; (p. ext.) nefavorabil progresului. [Cf. fr. stagnant]. Vezi definitia »

TUMESCÉNT, -Ă, tumescenți, -te, adj. (Med.: despre țesuturi) Care se umflă. – Din fr. tumescent. Vezi definitia »

TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus. Vezi definitia »

TRANSPERÁNT, transperante, s. n. Stor. – Cf. fr. transparent. Vezi definitia »

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părți (debit și credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică și sistematică, existența și mișcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ◊ Evidența acestor operații. 2. (În expr.) A trece la (sau în) cont = a înscrie la rubrica datoriilor o notă. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lămuriri asupra faptelor sau intențiilor sale; a se justifica. A ține cont (de ceva) = a avea în vedere, a lua în considerare. Pe cont propriu = pe propria răspundere, în mod independent. În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto. Vezi definitia »