văpáie s. f., art. văpáia, g.-d. art. văpắii; pl. văpắi Vezi definitia »

odájdie (-ắjdii), s. f. – Podoabe liturgice. Sl. odežda „mantie”, din odejati „a se îmbrăca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224). Vezi definitia »

ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE s.f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine fiecărui instrument în parte. ♦ Ramură a muzicii care se ocupă de descrierea particularităților fiecărui instrument. 2. Extragere a unei unelte sau a unei piese rămase din întâmplare într-un puț de petrol. [Gen. -iei. / cf. fr. instrumentation]. Vezi definitia »

COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (Med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie. 2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. – Din fr. coprophagie. Vezi definitia »