SPECTROMETRÍE s. f. 1. tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. 2. comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. (< fr. spectrométrie) Vezi definitia »

SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1). – Din fr. spectroscopie. Vezi definitia »

HELIOLITOGRAFÍE, heliolitografii, s. f. Procedeu litografic în care formele de tipar sunt obținute prin reproducere fotografică. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliolithographie. Vezi definitia »

CONTRAVÉNȚIE s. f. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă). (< fr. contravention) Vezi definitia »

REVELÁȚIE s. f. descoperire neașteptată a unei calități, a unui adevăr ascuns etc. ◊ lucru revelat. ♦ a fi o ~ = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ◊ dezvăluire a voinței divinității, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. (< fr. révélation, lat. revelatio) Vezi definitia »