a vorbi fără șir expr. a vorbi incoerent / neclar / confuz. Vezi definitia »

EMÍR s. m. 1. titlu dat descendenților lui Mohamed. 2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane. (< fr. émir) Vezi definitia »

TIR s.n. 1. Sportul tragerii la țintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. [< fr. tir]. Vezi definitia »

gir (gíruri), s. n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-și da girul); girant, s. m. (persoană care girează); giratar, s. m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire. Vezi definitia »

SIR [SÖR] s. m. titlu dat nobililor în Anglia. ◊ (termen de adresare) domnule! (< engl. sir) Vezi definitia »