IZOTONÍE s. f. 1. echilibru molecular între două soluții separate de o membrană organică și care au aceeași presiune osmotică; izoosmie. 2. proprietate a unor nuclee atomice de a avea același număr de neutroni. (< fr. isotonie) Vezi definitia »

ENTOMOCORÍE s. f. diseminare a sporilor și semințelor prin insecte. (< fr. entomochorie) Vezi definitia »

PSALTICHÍE s. f. Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox. – Din ngr. psaltikí. Vezi definitia »

CARDIOANGIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază inima și aparatul circulator. (< fr. cardioangiologie) Vezi definitia »

HEMODILÚȚIE s. f. diluție a sângelui circulant. (< fr. hémodilution) Vezi definitia »