LEUCOPLAZÍE, leucoplazii, s. f. (Med.) Transformare patologică a unei mucoase în țesut cornos de culoare albicioasă. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucoplasie. Vezi definitia »

EPECÍE s.f. (Biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. [Gen. -iei. / < fr. époecie, cf. gr. epi – pe, oikos – casă]. Vezi definitia »

APOZÍȚIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în același caz cu acesta. 2. (Bot.) Creștere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozițiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio]. Vezi definitia »

LAMASERÍE s. f. mănăstire lamaistă. (< fr. lamaserie) Vezi definitia »

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio) Vezi definitia »