INTEROGÁȚIE s. f. 1. interogare. 2. figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta un răspuns. (< fr. interrogation, lat. interrogatio) Vezi definitia »

BRAHILOGÍE s.f. (Lingv.) Elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior; brevilocvență. [Var. brahiologie s.f. / < fr. brachylogie, cf. gr. brachys – scurt, logos – vorbire]. Vezi definitia »

ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie) Vezi definitia »

PREFĂCĂTORÍE, prefăcătorii, s. f. Mod de comportare, de manifestare specific omului prefăcut; fățărnicie, ipocrizie, simulare, prefăcătură. – Prefăcător + suf. -ie. Vezi definitia »

INGURGITÁȚIE, ingurgitații, s. f. (Rar) Ingurgitare. – Din fr. ingurgitation. Vezi definitia »