DESPERÁȚIE, desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio. Vezi definitia »

FÚRIE s. f. 1. mânie violentă, nestăpânită; violență. 2. (pl.) cele trei divinități ale infernului, care, în credințele anticilor, chinuiau sufletele păcătoșilor. (< fr. furie, lat. furia) Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie]. Vezi definitia »

CARDIODINÍE s. f. senzație dureroasă în regiunea precordială sau în inimă. (< fr. cardiodynie) Vezi definitia »

spăimâie, spăimâi, s.f. (înv.) sperietoare. Vezi definitia »