ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca. Vezi definitia »

întoncá vb. I (reg.) a-i veni cuiva ceva în minte, a-i trăzni prin cap, a i se năzări; a-și băga ceva în cap. Vezi definitia »

ACETIFICÁ vb. I. tr., refl. (Despre alcoolul etilic) A (se) transforma în acid acetic. [Cf. fr. acétifier]. Vezi definitia »

A DEFECA a se căca, a se căca împrăștiat, a se căca pe el, a se cufuri, a face ă-ă/ treabă mare, a se răhăți, a se slobozi, a sta pe tron, a se ușura. Vezi definitia »

basica de aer sau de gaz Vezi definitia »