oglindí (oglindésc, oglindít), vb. – 1. (Înv.) A privi, a contempla. – 2. A reflecta. – 3. (Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă. Sl. oględati (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). – Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea); oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi). Vezi definitia »

izidí (-désc, -ít), vb. refl. – 1. A se strica. – 2. A muri. Bg. izjaždam „a se consuma” (DAR), cf. sl. izŭjadati (Tiktin). Vezi definitia »

ciomândí vb. IV refl. (reg.) a se certa mai domol; a se ciondăni, a se ciorovăi. Vezi definitia »

șujdí, șujdésc, vb. IV refl. (reg.) a se pipernici, a slăbi. Vezi definitia »

vădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vădésc, imperf. 3 sg. vădeá; conj. prez. 3 să vădeáscă Vezi definitia »