BÁNDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande. Vezi definitia »

persoánă (-áne), s.f. – Ființă umană, individ. Fr. personne. – Der. personaj (var. personagiu), s.m., din fr. personnage, var. din it. personaggio; personal, adj. (de persoană, al persoanei; s.n., tren de persoane), din fr. personnel; personalitate, s.f.; personifica, vb.; impersonal, adj., toate din fr. Vezi definitia »

flíșcă s.f. (reg.) 1. fluier mic, cu sunet ascuțit. 2. palmă (dată cuiva repede). 3. gură-slobodă, trăncănitor. Vezi definitia »

DELICATÉȚĂ s. f. v. delicatețe. Vezi definitia »

BÍLĂ¹, bile, s. f. Fiere (1). – Fr. bile (lat. lit. bilis). Vezi definitia »