ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

ANTIPARTÍNIC, -Ă adj. care se opune ideologiei, programului partidului din care face parte. (după rus. antipartiinîi) Vezi definitia »

INESTÉTIC, -Ă adj. care nu este estetic; urât, respingător. (< fr. inesthétique) Vezi definitia »

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău. Vezi definitia »

MIOCÁRDIC, -Ă adj. Al miocardului. [Cf. it. miocardico]. Vezi definitia »