HETEROCRONÍSM s. n. 1. apariție anormală a unor organe sau caractere înaintea altora. 2. interval între cronaxia nervului și cea a mușchiului, care împiedică transmiterea influxului nervos. (< fr. hétérochronisme) Vezi definitia »

POANTILÍSM s. n. Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Scris și: (după fr.) pointilism] – Din fr. pointillisme. Vezi definitia »

MUTACÍSM s.n. Pronunțarea unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. [< fr. mutacisme]. Vezi definitia »

METAMORFÍSM s. n. Totalitatea transformărilor mineralogice, structurale și chimice suferite de roci în stare solidă sub influența căldurii pământului, a presiunii și a reacțiilor chimice. – Din fr. métamorphisme. Vezi definitia »

NEOANACREONTÍSM s.n. Revenire la sfârșitul sec. XVIII, la stilul și temele anacreontice tradiționale. [< fr. néo-anacréontisme]. Vezi definitia »