EXTRÁCT s.n. 1. Preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, din organe etc. 2. Parte dintr-un înscris; extras (2) [în DN]. [< lat. extractum, cf. germ. Extrakt]. Vezi definitia »

EDÍCT s.n. Lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul și, sub imperiu, împăratul) își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. édict]. Vezi definitia »

perféct (perféctă), adj. – Desăvîrșit, fără defecte. Lat. perfectus (sec. XIX). – Der. (din fr.) perfecțiu(un)e, s. f.; perfecționa, vb.; perfectibil, adj.; imperfect, adj.; imperfecțiune, s. f. Vezi definitia »

PROCT- v. procto-. Vezi definitia »

INTERDIALÉCT s. n. fază intermediară a procesului istoric al integrării dialectelor în limba națională. (< fr. interdialecte) Vezi definitia »