Definita cuvantului dialingvistică
DIALINGVÍSTICĂ s. f. ramură a lingvisticii care studiază elementele care, aparent, pot fi sistematizate după criterii formale. (< engl. dialinguistics)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dialingvistică
FÉRMĂ2 s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții. 2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme) Vezi definitia »
pîclă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Mlaștină, băltoacă. – 2. Zăpușeală, zăduf. – 3. Ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 236; Conev 36), cf. bg. păklŭ, sb. paklo, rus., rut. peklo, mag. pokol. – Der. pîclos, adj. (cețos); împîclit, adj. (umezit, brumat); pîclisit, adj. (Mold., diabolic, infernal). Vezi definitia »
OMÉTIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja. Vezi definitia »
OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse) Vezi definitia »
cofấrță, cofấrțe, s.f. (reg.) 1. coadă de păr; frizură, pieptănătură. 2. (la pl.) lucruri de nimic, obiecte fără valoare; bulendre. Vezi definitia »