DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mișcare, la forță. 2. plin de mișcare, de forță; activ. ◊ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. ♦ ă populației = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populație. 3. totalitatea noțiunilor legate de intensitatea sonorității muzicale. ◊ disciplină care studiază aceste noțiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime și cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique) Vezi definitia »

ORTOÉDRIC, -Ă adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare între ele. [Pron. -to-e-. / < fr. orthoédrique]. Vezi definitia »

PROSILOGÍSTIC, -Ă, prosilogistici, -ce, adj. Care are caracterul unui prosilogism. – Din fr. prosyllogistique. Vezi definitia »

ENDOTÉRMIC, -Ă, endotermici, -ce, adj. (Despre unele fenomene fizice sau chimice) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător; endoterm. – Din fr. endothérmique. Vezi definitia »

GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique. Vezi definitia »