PLENITÚDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis. Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio) Vezi definitia »

EXPROMISIÚNE s. f. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înțelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission) Vezi definitia »

INCHIZIȚIÚNE s.f. v. inchiziție. Vezi definitia »

DISIMILITÚDINE s. f. lipsă de asemănare; deosebire. (< fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo) Vezi definitia »